Anul școlar 2016-2017 poate intra lejer într-o carte a recordurilor… românești, ca fiind anul cel mai „abramburit“, din cauza prea multelor zile libere de teme, predare, ascultare, învățare.

Și care nu au făcut altceva decât să dea peste cap planificările profesorilor, în mod special, pentru că elevii – copii și ei – s-au bucurat peste măsură, deși mai recunosc pe alocuri, în special cei din anii terminali, că au fost bulversați.

Nu mai departe semestrul I s-a încheiat zăpăcizant cu câteva cursuri printre coduri meteo sau libere de Ziua Națională, alte 10 zile de școală, alte zile de vacanță intersemestrială, 12 februarie debut de semestru II, prin martie ceva Școală Altfel, în aprilie Paștele, urmat de 1 Mai, o nouă tranșă de Școală Altfel pe unde nu s-a programat… Ziua Copilului… Rusaliile… GATA a venit 16 iunie.

Ministerul Educației și-a făcut datoria și a dat, ca de obicei, termene de îndeplinirea planului, pardon de recuperare a materiei, totul într-un talmeș-balmeș programat, iar acum, când ne mai despart, de fapt, vreo nouă zile de finalul anului școlar, să mai existe elevi cu câte o notă în catalog sau materie hăăăt măria sa rămasă nepredată.

Așa și, ce-i cu asta? Nu spun nicio noutate, lucrurile merg pe repede înainte ca și până acum, ne prosternăm la sistemul finlandez, că doar nu era să ratăm liberele în pur stil românesc. Și așteptăm miracole la Evaluarea Națională și Bacalaureat.  Nicio problemă, școala românească are alternativa paralelă, dar pe bani, care a existat dintotdeauna, dar care pare să prospere de la un an școlar la altul, chiar dacă „țara ne vrea proști!“ (am citat dintr-un lung șir de băieți deștepți ai României).

Nu de alta, dar poate pe viitor, domnilor inspectori din minister, veți proiecta anul școlar mai cu cap, nu în dorul lelii, chiar dacă-l lansați în dezbatere publică și tot ca voi faceți!