Pentru că azi așa se face să vorbești numai despre ei – COPIII NOȘTRI – și pentru că de prea mult timp îmi doresc să „botez“ colaborarea cu un dascăl constănțean drag mie, vă propun spre lecturare un text aparținând Adinei Drenga.

Eu am cunoscut-o drept Adina Tulbure, pe când preda la Colegiul Național de Arte „Regina Maria“, cu prilejul unui interviu, dar auzisem prin târg despre succesele ei cu generații de școlari. Pentru că învățătoarea AdinaTulbure era foarte iubită de copii și părinți, deopotrivă, fiind unul dintre promotorii sistemului Waldorf în județul Constanța, unul dintre modelele prea ușor abandonate. Deh, nu ieșeau pseudo-genii pe bandă, ci copiii fericiți.

Textul pare dedicat unui anumit gen de elevi, dar de fapt acest gen a ajuns o „masă“ de care se plâng din ce în ce mai multe profesoare din învățământul primar.

Cum funcționează antrenamentul profesorului obișnuit să lucreze cu elevi cu tulburări comportamentale
1. Și-a exersat răbdarea. Știe că oricâte hârtii ar arunca elevul prin clasă, oricâte uși ar trânti, oricâte înjurături la minut ar spune și oricâte întrebări indecente ar pune sunt toate menite doar să îi testeze răbdarea. Elevul cu tulburări comportamentale duce lipsă de modele și vrea să vadă dacă cel care urmează să îi predice despre comportamentul social nu este cumva o formă fără fond și chiar face ceea ce predică. Dacă rămâi calm fără emfază, mai ales pe dinăuntru nu numai la suprafață, ai trecut testul.
2. Are povești interesante de spus – copiii au nevoie de hrana a minții și imaginației dacăa nu ai nimic de spus, nimic interesant, mai bine taci. Și aici se includ povești despre fotbaliști, mașini, închisori, politică, foști elevi, rude prieteni… de obicei elevul din față are povești mai interesante decât tine pentru că a trecut prin multe… Și aici testul este să știi să povestești cu viață, sincer, să îl lași să spună părerea proprie să îi accepți limbajul licențios… fără însă a-l folosi și tu. Nu are nevoie de prieten… are nevoie de un profesor, de un model. Nu te vrea pe tine în „gașca lui” ci se vrea pe el în „gașca ta”. Dacă ești interesant fără să fii imatur ai trecut.
3. Nu se ia în serios. E primul care își recunoaște greșelile și defectele, inclusiv cele fizice. Testul este dur și greu de trecut…. mai ales când ți se spun exact defectele pe care le ascunzi de o viață. Ți se spun cu nonșalanță, în față, și se așteaptă o reacție. Dacă râzi e bine, dacă te iei în serios și te superi ai picat.
4. Face ce spune întotdeauna – decât să nu faci ceea ce ai spus că faci mai bine taci sau pleci direct acasă. Copiii aceștia au cea mai mare nevoie de reguli. Clare, stricte, reguli pe care tu să fii primul care le respectă.
5. Nu se sperie de contactul fizic – face parte din joc. A mima violența fără a fi violent. A da soluții la violență prin calmul tău. Testul este FRICA.
E ultimul test. Daca arăți frica înseamna că îți lipsește iubirea. Când ai intrat aici… trebuie să lași frica la ușă. Să știi să te joci pe bune… nu să te maimuțărești. Dar nu tu să fii cel care inițiază jocul pentru că nu uita: TU EȘTI MEREU ADULTUL – acești copii au nevoie de un adult lângă ei. Unul pe care se pot baza.
6. Vine a doua zi la școală gata să o ia de la început, fără resentimente.