Șansele unui jurnalist de a mai ajunge să relateze din școli și licee din mediul rural, aflate la zeci de kilometri distanță de epicentrul fițelor și scandalurilor, sunt invers proporționale cu interesele redacționale.

Ah, doar în cazul – Doamne ferește! – în care cade tavanul și sunt victime sau se iau la bătaie profesorii între ei în cancelarie sau naiba știe ce mare… urgie se mai petrece și care să satisfacă setea cititorului urban de senzațional.

Tocmai de aceea mă consider o norocoasă pentru că, zilele acestea, mi s-a oferit oportunitatea să însoțesc echipa ce și-a propus să implementeze un proiect care-și îndreaptă interesul tocmai către profesorii și elevii de la țară, din localitățile Dobromir, Ostrov și Galița. La rândul lor dornici să urmeze cursuri de perfecționare, să ajungă și la ei informațiile care au legătură cu învățământul și care ar putea să-i ajute să-și depășească și pe ei condiția de profesor la țară.

Demersul poate părea, inițial, cu titlu pompos – „Dezvoltarea capacităților de comunicare și orientarea în carieră a tinerilor“ -, dar la bază constituie proiectul de cercetare al lect. Mariana Călin, de la Universitatea „Ovidius“, Facultatea de psihologie. Din echipă, în calitate de coordonatori și parteneri, mai fac parte prof. Iulia Cristina Cabrancea – Școala Gimnazială nr. 24 „Ion Jalea“, și psiholog Daniela Petrescu – Asociația Educația pentru toți.

Proiectul și-a propus să inițieze un dialog constructiv, în beneficiul celor care astăzi nu dau bine deloc în statisticile internaționale, acei 42% elevi până în 15 ani care ne clasează pe primul loc la analfabetism funcțional în Europa.

Avatarurile învățătorului obligat să învețe limba elevului

După circa 100 de km, am oprit la Liceul de construcții „Radu Prișcu“ din Dobromir, unitate de învățământ care mai are în structură unitățile din Dobromir Deal, Lespezi, Văleni și Cetatea. O comunitate formată din 845 de elevi, în covârșitoare majoritate etnici musulmani, instruiți de 44 de profesori, dintre care jumătate titulari.

La workshop-ul al cărui moderator a fost prof. Iulia Cabrancea au participat 23 de cadre didactice din învățământul preșcolar și primar. În încercarea de a nu declanșa o poliloghie ostilă, după o cuvenită introducere în temă, prof. Cabrancea le-a propus celor prezenți să împărtășească din propria experiență la catedră.

Timid, dar din ce în ce mai active, învățătoarele și educatoarele prezente mărturiseau că le este extrem de greu să comunice cu elevii, din cauza încăpățânării lor de a învăța limba română. „Acasă vorbesc numai turcește, la televizor se uită numai la programe în limba turcă, iar la școală când vin suntem ajutate să comunicăm cu ei de către micii translatori din clase. Ba am ajuns noi să învățăm turcește ca să ne putem înțelege cât de cât“, povestea una dintre participante. Cât despre relația părinte – școală, cu prea mici excepții, am aflat că este aproape inexistentă.

Și totuși cum promovează acești elevi clasele primare? „Cu foarte mare greutate; după ce ne chinuim să-i învățăm, pe cuvinte, a doua zi uită tot și o luăm de la capăt. Și astfel construim zi după zi, dar avem mulțumirea că atunci când ajung în clasa a IV-a știu să citească și să socotească“, a adăugat o altă învățătoare.

Majoritatea acestor elevi vin la școală pentru corn și lapte sau, la grădiniță, pentru tichetele sociale în valoare de 50 lei. Prea puțini conștientizează rolul educației și atunci nu ne mai mirăm că suntem fruntea Europei la analfabetism funcțional. Ca să nu mai vorbesc de procentul nul de promovabilitate la Bacalaureat de la Dobromir. (Anul acesta vor fi opt candidați, dar slabe șanse…).

Una dintre învățătoarele prezente, bucuroasă de oaspeți și încântată de faptul că în sfârșit se mai interesează cineva de condiția lor la catedră, afirma că este o mare greșeală introducerea interdicției de a lăsa repetenți la clasa I. „Ajung în clasa a II-a cu mari goluri și ne chinuim să o luăm de la capăt. Ne mulțumim că învață și o literă pe zi. În schimb, le plac foarte mult activitățile extracurriculare și faptul că sunt băgați în seamă, extrem de rar, de colegii lor de la Constanța. Acum, în Săptămâna Altfel, am organizat concursuri, am preparat salate de fructe sau salate orientale și s-au bucurat foarte mult“, povestea prof. Daniela Bianca Nicolcea. Adăugând că în ultima perioadă, datorită faptului că au ajuns să muncească prin Anglia, Spania, Italia, din bruma de bani cu care se întorc își construiesc case… chiar și cu baie sau pe alocuri cu parchet, că geamuri termopan, orice coșmelie are acum. Cadrele didactice se tem însă că vor ajunge să-i ducă și pe cei mici în străinătate, pentru ajutorul de 200 sau 300 euro pe care îl primesc pentru copil.

Trăgând linie, recunosc că nu înțeleg de ce a fost nevoie de un liceu într-o comunitate școlară în care învățătorii se chinuie – cu pseudo-translatori – să fie dus la bun sfârșit ciclul primar? Degeaba sunt bine plătiți profesorii – nimeni nu a ridicat problema salariilor sau vreo grevă ceva -, dacă rodul muncii lor după 12 ani este un lung șir de analfabeți funcționali.

Xxx

Despre celelalte două întâlniri, de la Galița și Ostrov, voi reveni într-un alt articol.

Simona ANGHEL