adina tulbure 1Cu toate că este stabilită de câțiva ani în Marea Britanie (UK), unde predă Matematică la un colegiu, prof. Adina Tulbure, un apreciat dascăl al învățământului constănțean, rămâne cu sufletul alături de colegii ei de acasă, cărora le transmite un nou mesaj.

„Peste tot în lume profesorii sunt prost plătiți. Fac greve pentru a avea o viață mai bună. Aleg dacă vor sau nu să mai rămână în sistem sau să înceapă altceva cum ar fi un centru de meditații pe cont propriu… Dreptul la grevă este un drept câștigat prin mari sacrificii.

Și în UK profesorii fac grevă. Pentru că își doresc mai mult. Deși banii ajung teoretic pentru casă, masă și transport. Iar dacă au copii îi ajută statul la început. Pentru că vorbim totuși despre una dintre țările bogate ale lumii.
Și în UK profesorii stau pe gânduri dacă să accepte sau nu un job care, deși plătit cu 30.000 pe an, îi mai satisface din punct de vedere al echilibrului viață personală/viață profesională. Unii aleg ca pentru un timp să rămână doar asistenți de profesori să primească un salariu de aproximativ 15.000 pe an și să se dedice copiilor și viselor personale.

Viața de profesor nu e ușoară, dimpotrivă. E frumoasă însă. Inspirațională. Peste tot în lume.

În România, însă, viața de profesor a ajuns un infern. Nu numai că profesorii (vorbesc despre marea lor majoritate, nu despre cei 10% din cei 250.000 care trăiesc bine mersi pe banii altora și li se rupe de evoluția lor personală sau profesională) nu își mai pot permite strictul necesar, dar au devenit ținta oprobriului public. În frunte cu un repetent cu probitate morală zero ajuns într-un post de conducere (mă refer la Tăriceanu), s-au apucat toți să îi acuze pe profesori de infracțiuni și lipsă de deontologie profesională. Același lucru l-au făcut și cu medicii – și acum suferă un popor întreg.

Ok. Pot accepta că un părinte prost informat (sau mai mulți) care vede doar școala copilului său și profesorii de acolo să facă anumite comentarii deplasate și acide. Pot accepta ca un reprezentant al elitelor intelectuale și al învățământului privat să comenteze critic pe marginea muncii colegilor de la stat. Pot accepta ca un ziarist șocat de ceea ce vede pe teren să facă un articol usturător în care să se ia de salariul mult prea umflat cu pompa al vreunui director de școală în cârdășie cu primarul acelei localități uitate de lume. Dar NU POT ACCEPTA ca în plenul Parlamentului, un înalt demnitar plătit cu bani grei din banii publici să îndrăznească să acuze 250.000 de oameni de infracțiune în serviciu, de lipsă de probitate morală… nu mai pot accepta.

Cum își permite Domnul Tăriceanu să acuze 250.000 de oameni că au vacanță 4 luni pe an? Când vacanța legală este de 62 de zile? Cum își permite să afirme că profesorii lucrează 18 ore pe săptămână când ei au prin contractul de muncă la fel ca orice angajat român o săptămână de lucru de 40 de ore? Cum își permite să facă astfel de acuzații în plenul Parlamentului aruncând 250.000 de oameni la stâlpul infamiei? Când el este reprezentantul statului care a mințit și a jecmănit atât profesorii, cât și părinții 30 de ani de zile transformând sistemul de stat de învățământ din Romania într-un sistem falimentar? Atât poate el și guvernul său? Nu are viziune? Nu are strategie? Nu este cumva responsabil de subfinanțarea crasă, de analfabetismul funcțional de crimele, abuzurile și lipsa de civilizație, de corupția din rural? Nu este el responsabil de sărăcia CRUNTĂ în care trăiesc milioane de copii din România? Cum își permite să facă această diversiune și în plus să aducă drept argument propria sa abordare de tip infrațtional a unui contract de muncă pe care în trecut l-a avut cu școala românească?

Nu mai am decât un cuvânt de adăugat. RUȘINE! Foarte ieftină politică împotriva poporului român duceți voi, ăștia care vă aflați acum la putere în România.
Iar foștilor mei colegi le doresc putere să nu se lase doborâți. Și să ducă greva până la sfârșit. E dreptul lor la decență. Cu atât mai mult cu cât au fost acuzați în grup că nu își respectă contractul de muncă“.