Mă uit la ea și nu-mi vine să cred că o făptură atât de firavă și timidă se poate așeza la catedră să predea unei comunități cum este cea din comuna Dobromir, eminamente etnic musulmană, deci cu serioase probleme de comunicare.

Pe Teodora Bădan, studentă anul III la Facultatea de litere a Universității „Ovidius“, am cunoscut-o la liceul din Dobromir, cu un prilej pe care l-am mai reamintit pe aici.

Fiind încă studentă, din anul II, a căutat să-și găsească un loc de muncă, așa că a susținut o testare pentru învățători necalificați și a găsit la școala din Văleni să predea la clasa a II-a. Avea 32 de elevi în catalog, dar frecventau vreo 18-20, restul fiind plecați din țară. Din cei 20 de elevi, a lăsat repetenți vreo șase. De ce? „Pentru că nu au reușit să învețe nici măcar să citească“, declara vădit supărată studenta-învățătoare. Cum se înțelegea cu ei? Păi aveau traducător, dar mă înțelegeau când le predam. Nu prea puteau să se exprime, dar mesajul îl înțelegeau. I-am promovat doar pe cei care au învățat să citească și au răspuns la cerințele mele. M-am adaptat și eu, nu le-am cerut mai mult. Chiar au învățat și tabla înmulțirii jumătate dintre ei“, povestea aceeași tânără care anul acesta a predat la Dobromir la o clasa I. Din nou în catalog au fost vreo 30 de elevi, iar prezenți vreo 25, restul nu a putut să dea de ei. Cu excepția a doi care nu prea au venit la școală și meritau să rămână repetenți (dar în clasa I e interzis prin lege – n.r.), restul toți au promovat.

Din perspectiva ei de tânăr învățător și-ar dori ca programa să-i permită să se preocupe de ceea ce pot elevii să înțeleagă, pentru că nu se pot compara elevii români cu elevii etnici, care nu înțeleg mesajul în mare majoritate. E adevărat că vorbim de excepții, nu de o majoritate, dar și aceasta trebuie luată în calcul, mai ales în județul Constanța.

Vara aceasta, Teodora Bădan va susține licența la o facultate care nu îi oferă prea multe șanse de angajare pe profilul absolvit, pentru că sunt prea puține posturi de profesor de limba română în județ. Încă se mai gândește să se înscrie apoi la reconversie pe învățători, dar nu e convinsă că vrea să rămână în sistem „Satisfacția financiară este cea care mă oprește să mai iau în calcul întoarcerea la catedră!“.

Și aceasta pentru că la nivelul de muncă pe care îl presupune lucrul cu astfel de clase de elevi primește un salariu de 1.300 lei.