Ieri, Asociația Elevilor din Constanța a făcut public Barometrul respectării drepturilor elevilor în anul școlar 2016-2017, fundamentat pe un număr de 402 răspunsuri ale elevilor provenind din 44 de unități de învățământ liceal din județul Constanța.

Asupra concluziilor desprinse voi reveni, pentru că de data aceasta am preferat varianta unui interviu cu liderul Alexandru Manda, considerat prin cancelarii un tânăr elev incomod. Totuși nu este prima dată când afirm că dacă profesorii ar fi avut șansa unor lideri așa… incomozi, dar loiali – extrem de rușinoasă „parabolă“ – s-ar fi bucurat de mult mai mult respect și nu ar mai fi fost aduși în situația de a se tângui și a fi considerați obedienți.

– Nu s-ar spune că ai avut o vacanță prea… mare.

– Vara aceasta, Asociația Elevilor din Constanța a pregătit strategia pentru toamna anului 2017, în care am realizat barometrul respectării drepturilor elevului. Am început demersurile pentru asigurarea la nivelul municipiului Constanța, de către autoritățile locale, a pazei unităților de învățământ și, totodată, la nivelul Ministerului Educației, am luat parte la diversele grupuri de lucru pentru aprobarea metodologiilor necesare la debutul fiecărui an școlar.

– La Strasbourg cu ce prilej?

– Am participat la Conferința Consiliului Europei privind educația pentru drepturile omului și viitorul cetățeniei democratice din Europa. Am fost unul din cei 60 de delegați selectați din peste 800 de aplicații din 50 de țări membre ale Convenției cultural-europene. Acolo am fost în calitate de președinte al AEC, asociația noastră fiind singura organizație de tineret din România prezentă la acest eveniment care a reunit 300 de participanți din toată Europa, inclusiv experți în educație și în drepturile omului, reprezentanți ai tinerilor.

– Ce probleme ridică omologii voștri europeni?

– Am avut niște discuții foarte interesante cu colegii mei din Franța. Chiar am dezvoltat o colaborare cu sindicatul liceenilor din Franța, care am observat că au avut cam aceeași traiectorie cu structurile de reprezentare a elevilor din România. Au început cu o structură în subordinea statului, și-au dat seama că nu pot face reprezentare reală fiind subordonați, așa încât și-au creat asociații independente și au început să facă reprezentare în mod real a intereselor colegilor lor. Doar că acest lucru s-a întâmplat în Franța acum 20 de ani.

În general, problemele reclamate de reprezentanții tinerilor și elevilor din Europa sunt similare cu cele din România. Și anume faptul că elevii nu sunt în centrul sistemului de educație, faptul că nu se ține cont de opinia beneficiarilor și, surprinzător, toată lumea reclamă subfinanțarea, dar din bugetele țărilor respective… Am vorbit și cu reprezentanți ai elevilor din Finlanda care reclamau că și acolo educația este subfinanțată. Doar că vorbim de bugetul Finlandei…Raportat la bugetul României, vorbim de o subfinanțare mai mult decât ne-am putea dori noi vreodată.

– Despre al câtălea ministru al Educației din cariera ta de lider al elevilor constănțeni vorbim?

– La al cincilea ministru în doi ani și un pic de activitate… Câmpeanu, Curaj, Dumitru, Năstase și Liviu Pop.

– Cum ți se pare avalanșa de decizii a noului ministru?

– Din partea Ministerului Educației mi-aș dori o mai mare deschidere față de elevi. Un dialog mai proactiv, care să aibă loc înainte de luarea deciziilor, nu după ce acestea sunt deja în Monitorul Oficial. Am avut o poziție contrară celei a actualului ministru legat de telefoanele mobile în școli și de declarația sa de la începutul lunii august, în care a spus că în școli ar dori să existe anumite dulăpioare în care elevii să-și depoziteze telefoanele mobile. Am spus atunci că această decizie ar contravine dreptului la proprietate. În prezent, este interzis să folosești telefonul mobil în școli, iar prin faptul că ministrul a dorit ca acestea să fie depozitate la începutul zilei de cursuri este o dovadă a faptului că dumnealui consideră că toți elevii din România încalcă statutul elevului. Este o jignire pe care dumnealui ne-a adus-o.

– De ce să nu recunoaștem „nocivitatea“ folosirii telefoanelor mobile în școală?

– Există prevederi în Statutul elevului prin care ei pot fi sancționați, gradual, de la mustrare, mustrare scrisă, scăderea notei la purtare…

– Dar nu au avut niciun efect…

– Așa cum a relevat și barometrul nostru, sancțiunile nu sunt aplicate, iar profesorii aleg să aplice sancțiuni care nu fac parte din regimul sancționator. Aleg alternative cum ar fi deposedarea elevilor de bunurile acestora ori sancțiuni pecuniare, cum ar fi să aducă un top de hârtie, sancțiuni care constau în muncă în folosul școlii. Revenind la barometru, se constată că în Constanța avem o reticență la aplicarea literei legii când vorbim de Statutul elevului.

– Nu cumva le-a dat cam multe drepturi elevilor și le-a redus profesorilor autoritatea?

– Asta spun profesorii, dar mie mi se pare că din punctul de vedere al unui profesor există o paletă foarte largă de mijloace prin care poți să aplici măsuri coercitive, legal vorbind, atunci când un elev încalcă Statutul.

– Miu sau Popescu?

– Am spus foarte clar și reiterez acest lucru, solicit ministrului Educației să nu-l numească pe Răducu Popescu inspector școlar general. Acesta a mai deținut această funcție și a făcut orice i-a stat în putință pentru a nu respecta drepturile elevilor, pentru a nu se lupta pentru aplicarea legii. Era consilier local, dar și inspector școlar general, iar în această ultimă calitate avea obligația să se asigure de implementarea în județ a Legii educației, iar din postura de consilier local a fost împotriva respectării legii și a asigurării reducerilor la transportul în comun pentru elevi.

Simona ANGHEL