În timp ce la Ministerul Educației se mai punea ieri de o schimbare – ce ne duce cu gândul la manualul unic de pe vremea răposatului -, la Universitatea OVIDIUS din Constanța, un grup de oameni puternic ancorați în problemele învățământului românesc încercau să netezească drumul către un viitor mai sigur pentru generațiile din bănci.degeaba marim

Pentru că, exact așa cum afirma unul dintre acești oameni bine intenționați, Șerban Iosifescu, președintele ARACIP, nivelul salariului depinde de nivelul de educație. Așadar, important este să ținem copilul cât mai mult în școală ca să-i crească salariul. Și, implicit, să aibă cine să ne plătească și nouă pensia 😊

Evenimentul, intitulat „Politici publice în educație – de la vorbe la fapte“, a suscitat interesul a numeroase cadre didactice, care au răspuns prezent invitației adresate de Asociația „Ține de Noi” și Fundația „Hanns Seidel”, cărora li s-au alăturat Asociația „Educația pentru toți” și ARACIP.

În discursul său, inspectorul școlar general Petrică Miu s-a arătat conștient, ca toți ceilalți, de faptul că pentru un act educațional de calitate este nevoie de o infrastructură modernă, nu cârpită și care datează de prin anii 1950-1960. De asemenea, de profesori bine plătiți și formați cu bani de la autoritățile locale, aceleași autorități care trebuie să asigure și mijloace didactice și materiale. OK, suntem de acord, dar poveștile acestea le auzim de prea mulți ani și tot fără săli de sport sunt prea multe școli, doar ca să dau un exemplu.

„Ține de noi să facem lucruri, și nu doar să plângem!“

Și pentru că sunt un om pragmatic, cu aversiune față de întâlnirile doar de dragul de a mai bifa un eveniment, am întrebat-o pe inițiatoarea seminarului, prof. Paloma Petrescu, expert în educație Asociația „Ține de Noi”, ce așteptări are de la acest seminar. „Trecem printr-o perioadă în care este nevoie de îmbunătățiri și de schimbări nu numai din perspectiva curriculumului și  manualelor… a fi sau a nu fi. Este nevoie de schimbări în domeniul resursei umane, în modul de abordare a relațiilor dintre profesor și elev, a relației dintre profesor și profesor. Evident, reașezarea pe niște baze temeinice a relațiilor școlii cu comunitatea. Dar baze reale, nu doar vorbe! Noi suntem, așa cum spune și numele asociațiilor, adepții ideii că ține de noi să facem lucruri, și nu doar să plângem, să ne lamentăm, să ne exprimăm frustrările și să criticăm. De asemenea, mai credem că educația nu poate să fie într-un singur fel, de la A la Z, cu un singur manual și un singur curriculum, pentru că nu există doi elevi la fel. Nevoile elevilor nu sunt aceleași, deci educația trebuie adaptată.

Cert este că ne-am propus această dezbatere cu scopul de a elabora, la final, în grupurile care se formează astăzi, trei politici publice în educație: una centrată pe asigurarea echității în educație, una centrată pe combaterea analfabetismului funcțional și una pe dezvoltarea leadershipului în educație, neînsemnând doar nivelul conducerii. Vrem ca la finalul a ceea ce se va întâmpla pe parcurs – astăzi fiind doar deschiderea unor discuții – să elaborăm aceste politici publice, pe care să le înaintăm decidenților, care pot să le pună în practică… sau nu. Le vom face publice și le vom înainta Ministerului Educației, Camerei Deputaților, Senatului, inspectoratelor școlare“, declara, optimistă, prof. Petrescu, fost inspector școlar general.

„Școala paralelă este un simptom că școala tradițională nu funcționează cum trebuie!“

Aducând discuția „la zi“cu evenimentele din plan național, Șerban Iosifescu este de părere că, la ora actuală, învățământului românesc îi lipsește cel mai mult o strategie națională de dezvoltare a resurselor umane. „Profesorul bun poate să-și facă treaba indiferent ce curriculum avem și ce manuale, chiar dacă nu le avem. În schimb, dacă o să ai cele mai bune manuale, cea mai bună curriculă, dacă nu-i profesorul bun degeaba… Politica în acest domeniu pleacă de la formarea inițială, inserția profesională și atractivitatea carierei didactice. Chiar se vorbește de un prag financiar care trebuie atins pentru ca cei mai buni absolvenți de învățământ superior să-și dorească să profeseze în educație. Chiar și evaluarea cadrelor didactice să fie făcută pe rezultate care contează. Nu pe hârtii și alte lucruri care se fac acum la gradațiile de merit. Să conteze, de exemplu, progresul copilului de la o etapă la altă. Să conteze proporția celor care merg mai departe în învățământul superior sau își găsesc, în 6 luni sau un an, un loc de muncă, dacă e absolvent de liceu tehnologic. Degeaba mărim salariile profesorilor dacă rezultatele la examenele naționale nu se îmbunătățesc!“, a afirmat Șerban Iosifescu.

Întrebat dacă nu ne furăm căciula cu rezultate care se obțin în școala paralelă, adică la meditații, același interlocutor a răspuns: „Școala paralelă este un simptom că școala tradițională nu funcționează cum trebuie! În momentul în care vom avea o școală pe bune, cum spune colegul Marian Staș, va dispărea și școala paralelă. Sunt multe sisteme de învățământ care nu au așa ceva sau, dacă există, este sub forma unui sprijin individualizat, realizat pentru copiii cu dificultăți de învățare. Noi ne concentrăm foarte mult pe cei care vor și pot, și care oricum obțin rezultate, adică olimpici, și uităm de fapt de cei 80% care au probleme acasă, care nu au familii bogate și bine educate, care au probleme familiale“, a punctat președintele ARACIP.

Alarmant spre catastrofal! 40% dintre absolvenți sunt analfabeți funcționali

Liliana Romaniuc, președintele Asociației Române de Literație, a venit special de la Iași pentru a ridica problema analfabetismului funcțional. „Am lucrat în circa 30 de școli și am încercat să-i conștientizăm pe profesori, pe de o parte, dar și să-i formăm. Pe parcursul acestui program ne-am gândit la inițierea unei politici publice în domeniul alfabetizării funcționale a elevilor. Pe cât de important este să-i aducem pe copii în școală, pe atât de important este să-i ajutăm să iasă cu acele competențe care le permit să funcționeze în societate. La ora actuală, vorbim de aproximativ 40% dintre copiii noștri ca fiind analfabeți funcționali. Copilul trebuie să folosească în viața de zi cu zi ceea ce i se predă, ori el chiar nu funcționează la plecarea din bănci!“, spunea universitarul ieșean, care, de altfel, a moderat unul dintre cele mai interesante trei ateliere programate în cadrul seminarului de ieri, centrat pe diminuarea analfabetismului funcțional.

Va să zică lumea învățământului românesc se mișcă, are inițiativă, dar oare interesează pe cineva acolo, la Ministerul Educației, mai presus de… învârtelile pe banii statului?

Simona ANGHEL