Nu știu cine a scos-o pe asta că de Ziua Internațională a Educației, joi, 5 octombrie, copiii vor fi iar în vacanță, cert este că a circulat atât de bine pe Facebook încât unii comentau de-a-n proasta că va da Guvernul și vineri, 6 octombrie, liber ca să fie… dezmățul total, ca la români.

5 octombrieInteresant este că membrii de sindicat au pus presiune pe lideri doar-doar anul ăsta vor reuși să obțină o zi liberă a educației, în schimb au primit un răspuns foarte clar, cu citat din Contractul Colectiv de Muncă: ,,Părțile convin să sărbătorească pe 5 Iunie – Ziua Învățătorului și pe 5 octombrie -Ziua Mondială a Educației, organizând împreună, în timpul programului de lucru, manifestări specifice dedicate acestor evenimente”. (2) ,,În perioada desfășurării acestor manifestări specifice nu se vor presta activitățile prevăzute în fișa postului a fiecărui salariat din învățământ”.

Așadar, destul de clar spre… ambiguu și oarecum la limita comunistă a sărbătorii, pentru că ce naiba să faci cu elevii în bănci dacă nu faci ore? Și nu vorbim de generațiile de altădată, care de rușine mai „înghițeau“ un discurs searbăd despre valoarea zilei de 5 octombrie și de ce UNESCO a hotărât așa. Ci vorbim de o generație de elevi care are nevoie de provocări, care vrea alt fel de oameni la catedră, care să știe să-i stăpânească, fără să-i… umilească, să-i învețe ceva practic, ceva folositor în viață, și nu noțiuni abstracte despre care se întreabă „La ce dracu mi-o folosi asta???“.

De partea cealaltă a catedrei, bieții dascăli, de fapt sărbătoriții acestei zile, se simt prinși în chingile unui sistem care pare că a înnebunit și care dincolo de statistici, raportări inutile – fără feedback – și alte bazaconii scriptice nu mai interesează ce oferă societății.

Vorbim de o zi mondială a educației – de ziua profesorului – pe fondul degringoladei în care se zbate sistemul românesc lipsit de stabilitate, dar cu generații de sacrificiu, cu elevi-cobai care, din păcate, nu ajută la nimic. Dar și cu profesori scârbiți de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor, de lipsa de respect și apreciere, de la cel mai înalt nivel și până la cel din bancă.

În schimb, experimentăm cu frică și pași mărunți tot soiul de împrumuturi, uitând că de fapt mentalitatea românească nu se pliază pe stereotipurile Europei de vest.

Cu tot optimismul de care aș putea să dau dovadă mă întreb: și-atunci ce ar trebui sărbătorit pe 5 octombrie?

Simona ANGHEL