Fără pretenția de a păstra o ordine „cronologică” a interdicțiilor care au marcat în ultima vreme învățământul românesc, încerc să vă reamintesc că fiecare, în parte, a născut polemici dintre cele mai vehemente – vezi interzicerea auxiliarelor, vezi interzicerea temelor pentru acasă și acum, nah, telefoanele -, cu toate că niciuna dintre acestea nu s-a lăsat cu… urmări reale.

Unele dintre reacții, mărturisesc, sunt de-a dreptul șocante și dovedesc că nu ne mai facem bine. Dacă ținem neapărat să emitem judecăți de valoare precum cea citită deunăzi, și anume că prin interzicerea telefoanelor se dorește anularea șansei copiilor de a-și filma profesorul dacă face o… greșeală. Aici am ajuns? Chiar aceste cadre didactice nu mai merită niciun dram de respect? Oare părinții nu mai au puterea să nu-și transforme copilul într-un „hater” (persoană stăpânită de mânie)?

Sunt foarte de acord că suntem nemulțumiți pentru că actul educațional s-a transformat într-unul parcă lipsit de contactul cu cel din bancă, atât pe parte de materie învățată, cât și pe parte de predare, dar chiar să vânăm greșelile celor care încearcă să-și facă meseria la fel ca noi toți, îmi sună deja a ură!

Printre extrem de multele opuneri de rezistență la interdicția legată de telefoane, am reținut două care mie, personal, mi s-au părut conectate la realitate: „Noi, părinții, să renunțăm să plătim un salariu pe telefoanele copiilor sau, mai rău, să facem rate pentru el. Să-i învățăm că telefonul este în primul rând o necesitate. Să-i învățăm că a fi atent la ore, chiar și când li se pare imposibil, e respect față de cei din jur și fața de ei înșiși. E greu, dar merită, mai târziu vor câștiga respectul celor din jur pentru că vor fi cei care știu să asculte și să dea cele mai bune sfaturi sau să găsească cele mai bune soluții”. Sau: „Din experiența mea, am observat că elevii nu sunt atenți la ore nu neapărat că sunt orele sau nu interesante, ci pentru că se gândesc ce să mai posteze pe facebook sau ce i-a scris pe whatsapp prietena în pauză. De aceea mulți dintre ei se gândesc la postările lor sau la ce au vorbit. Si pe acele grupuri de obicei se jignesc sau își scriu tot felul de copilării. Măcar la școala să nu fie cu gândul la telefon tot timpul. Eu am doi băieți mici și acasă sunt tot timpul cu gândul la calculator. Plus de asta, dacă ai telefon și la școală nu mai socializezi cu colegii, pentru că trebuie să butonezi și în pauză telefonul. Așa că eu aș interzice de tot telefonul la școală. Beneficiile sunt mai puține decât răul pe care poate să-l facă”.

E cert, fiecare are dreptul la propria opinie, fiecare e liber să-și crească odrasla în propriile convingeri, dar haideți să nu mai ducem în derizoriu chiar de acasă tot ce se întâmplă la școală și să denigrăm profesorii cu atâta nonșalanță!

Simona ANGHEL