Pe Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți – Învățământ Preuniversitar, l-am cunoscut prin 2017, iar de atunci am purtat tot felul de discuții, chiar i-am declarat că aș fi extrem de dezamăgită să constat vreo umbră politică în activitatea lui. Ba chiar, văzându-l așa vehement și implicat, mi-am dorit, la un moment dat, să reprezint părinții constănțeni și făcusem și ceva valuri, dar… restul e poveste. Mai bine sunt reprezentați elevii constănțeni la nivel central!

Din 2016 de când activează în această funcție a schimbat șapte miniștri și a stat la masa tratativelor cu tot soiul de figuri „ilustre”, care doar s-au dat cu părerea despre bietul învățământ românesc. Așa încât nu m-a surprins deloc postarea lui recentă.

Bun… părere personală:

La începutul fiecărui an şcolar şi la începutul semestrului al II-lea, atunci când trebuie să apară calendarele şi metodologiile pentru simulări, E.N., BAC şi alte asemenea, există o mulţime de presiuni şi puncte de vedere comune sau divergente, care aprind “pasiunile” părinţilor, profesorilor, elevilor, sindicatelor şi societăţii civile-n ansamblu. Situaţia devine aşa de ilara, an de an, încât mă gândesc că o să le ducem dorul atunci când, într-un final, se vor aşeza în firescul lucrurilor. O să punctez câteva subiecte arzătoare, anual-repetitive, vă rog să vă faceţi timp să lecturaţi câteva minute.

– Problema greutăţii ghiozdanului.

Suntem conştienţi că reprezintă o problemă serioasă, pusă în discuţie de majoritatea miniştrilor, cel puţin la început de mandat. Inclusiv FNAP a avut o campanie de presă, susţinută de semnăturile părinţilor (peste 3000) şi care, la momentul respectiv, a obţinut promisiunea dlui ministru Năstase, că ne va sprijini în demersul nostru. Ca şi ceilalţi miniştri, a plecat şi am rămas cu promisiunea. S-a vorbit de folosirea proiectoarelor, de manuale tipărite în două volume, câte unul pentru fiecare semestru, de folosirea manualelor digitale, de dulăpioare în U.I. şi multe altele. La toate propunerile au fost păreri pro şi contra, fiecare urmărindu-şi propriul interes, în funcţie de categoria socială şi profesională, nereuşind să ne punem de acord. Ba nu aveam proiectoare, ba sunt cadre care nu ştiu să le folosească (pregătirea unei lecţii pe videoproiector, ocupa ceva timp), ba nu putem monta dulăpioare pentru că nu-ţi dau voie cei de la I.S.U., ba nu avem internet pentru a te conecta la platforma digitală, ba…
Actualul ministru, d-na Andronescu, vine cu o soluţie interesantă, şi anume, cumpărarea unor table inteligente şi tablete care, teoretic, ar trebui să ajute la terminarea “poveştii” cu greutatea ghiozdanului. Numai că, surpriză, şi aici apar părinţi şi profesori nemulţumiţi. Nemulţumirea se referă la faptul că s-ar putea să cauzeze copiilor, afectându-le vederea, conform unor studii medicale, şi alterarea deprinderii scrisului de mână, având în vedere că vor sta numai pe tablete.
Deci… şi aici multe semne de întrebare.

– Structura anului şcolar.

Şi aici, discuţiile sunt pro şi contra, cam degeaba din punctul meu de vedere.
Începutul anului se face în jurul datei de 15 septembrie, în funcţie de cum cade începutul săptămânii în jurul acestei date. Data de 15 septembrie nu poate fi depăşită prea mult, pentru că şi aşa avem cea mai lungă vacanţă şi o programă şcolară destul de stufoasă/încărcată, conform spuselor specialiştilor. Nu se poate începe pe 1 septembrie (personal aş fi de acord) pentru că sunt familii care merg în concediu la mare, fix între 1si 10 septembrie, atunci când tarifele sunt scăzute, şi, nu în ultimul rând, ţinând cont şi de mediul de afaceri (o să spuneţi că nu trebuie să facem structura după industria turistică).
Vacanţa de iarnă are trei săptămâni, binevenite zic, atunci când avem şi sărbătorile de sfârşit de an şi când familiile (care-şi permit) au posibilitatea să meargă la munte pentru sporturile de iarnă. Se poate lua-n calcul scurtarea cu o săptămână, numai că ne-am gândit să salvăm parţial bugetul şcolilor cu cheltuielile privind combustibilul solid şi gaze.
Acum, subiect de discutie îl reprezintă vacanţa intersemestriala. Unii spun că e bine-venită, alţii că nu. Bine-venită pentru încă o repriză de sporturi montane sau, din contră, mai rău îi bulversează pe elevi după ce stau numai trei săptămâni la şcoală şi nici bine nu se aşează-n bănci, că intră, iar, în vacanţă. Şi aici industria hotelieră şi-a spus doleanţa, adică susţin necondiţionat această vacanţă.
Din discuţiile cu domnii profesori, inteleg că anul şcolar este prea scurt, în general 166-170 zile, şi că programa şcolară merge cam pe repede înainte, bazându-se pe predare şi evaluare, mai puţin pe instruire-învăţare. Practic, cum spunem noi părinţii, vrem mai multă “practică”.
Deci… şi aici multe semne de întrebare.

– Calendarul pentru E.N. şi BAC.

Discuţiile pro sau contra, sau rezumat, în ultimul timp, pe dificultatea şi tipul subiectelor. S-au adus în discuţii subiectele de tip itemi obiectivi. Scandal mare, fără probleme de fond, părerea mea. S-a speculat că actualul guvern îşi doreşte să crească procentul de promovabilitate. Din punctul meu de vedere, FALS. Din contră, unele subiecte de acest tip, cu mai multe răspunsuri, pot crea probleme majore. Dacă se dorea creşterea promovabilităţii, o puteau face şi-n situaţia actuală prin scăderea dificultăţii elaborării acestora. Asta neînsemnând că, în ultimul timp, avem subiecte cu un grad de dificultate echivalentă la nivelul anilor 1980-1990.
Pe calendarul acestor examene au mai fost discuţii referitor la susţinerea “competentelor orale”, anul trecut fiind în luna februarie, nemulţumind o mare parte dintre profesori şi părinţi. Şi aici e discutabil, având în vedere formalismul acestor evaluări orale. Anul acesta s-a revenit, numai că se va întârzia proba scrisă. Temerile cu aceste date se referă, în principal, la regimul termic ridicat, la lipsa dotărilor sălilor de examen cu aparate de AC.
Deci… aici sunt mai puţine probleme.

– Planurile cadru.

E… aici este mult de discutat. O să încerc să fac o sinteză. Planurile cadru sunt apanajul I.S.E. Întotdeauna susţinem, profesori şi părinţi, că avem o programă şcolară “încărcată”. De aceea spun că este foarte important ca, la structura anului şcolar, I.S.E.-ul sa aiba un rol major. Trebuie să existe o strânsă legătură între programa, planurile cadru, norma didactică şi structura anului şcolar (practic numărul de ore total, pentru toate disciplinele). De ce spun asta?
Păi, pentru dobândirea competentelor specifice şi cheie, numai specialiştii ne pot spune de câte ore are nevoie un elev, în timpul unui an şcolar. Vorbim, practic, de un proces elaborat de predare, instruire, învăţare şi evaluare.
O problemă care apare des în spaţiul public se referă la numărul de ore pe care trebuie să le stea un elev, la şcoală. Noi părinţii (unii), vrem ca propriii copii să stea (şi) puţine ore, să dobândească abilităţi şi competente de nota 10, să nu facem teme pentru acasă, să nu facem SDS, să…
Din păcate, nu se poate! Sigur că trebuie să ţinem cont de recomandările Ministerului Sănătăţii, dar suntem într-o paradigmă. Aproape că nu se “pupă” toate aceste dorinţe şi condiţii. Ne tot uitam la sisteme paralele, la cele din nord, în special, dar la cele asiatice… nu! Acolo, vorbim de un sistem integrat, un fel de SDS, practic copiii ajung acasă la ora 18 sau 19. Acasă nu mai fac teme sau alte activităţi/portofolii. Timpul de casă este alocat numai familiei sau activităţilor extracurriculare.
Vreau să fac o scurtă precizare referitor la orele de religie. Sunt un creştin-ortodox convins, nu sunt habotnic, copiii mei nu au fost obligaţi să facă aceste ore, singuri şi-au exprimat opţiunea de a o face. Ce vreau să spun este că rolul religiei în învăţământ este unul important, atâta timp cât avem profesori care sunt dedicaţi. Am atras atenţia că unele ore sunt de forma şi că cei care dau avizul acestor profesori trebuie să facă o selecţie riguroasă, dacă vor să transmită morala şi valorile creştine. Zilele trecute mi-am exprimat un punct de vedere personal (nu al FNAP), prin care consideram că ar trebui renunţat la aceste ore pentru clasele pregătitoare, I şi II, cu condiţia să avem în locul lor matematica şi romană. De asemenea, am acelaşi punct de vedere şi pentru anii in care se susţin E.N. şi BAC, tot cu condiţia majorării numărului de ore aferent disciplinelor de examen. Sigur că vor fi părinţi nemulţumiţi, care-mi vor spune,nu tocmai elegant, cine sunt eu să fac această propunere. Îi rog să se gândească la faptul că cine vrea să studieze această disciplină, mai are la îndemână încă 8 ani de studiu. Sunt puţini?! Nu cred…
Ne uităm cu jind la majoritatea şcolilor particulare. Păi cum să ne comparăm cu ele, având în vedere că unele, în funcţie de profil, au câte 10-16 ore de matematică/săptămână? Poate ziceţi că am înnebunit cu matematica. Chiar nu, dar reprezintă baza gândirii logice, cel puţin la nivelul ciclului primar. Nu spun că celelalte discipline nu sunt importante, dar atrag atenţia la ceea ce ne spun studiile şi specialiştii: matematica este “mama” dezvoltării gândirii logice şi structurate.

Acum, spre final, văzând această scurtă analiza (neacademica😊), îmi puteţi spune după care părinţi să mă iau? La atâtea variabile, cum pot să-i mulţumesc pe toţi?